Operaţiunea NATO în Afganistan constituie în prezent cel mai semnificativ angajament operaţional al Alianţei. Stabilită prin mandat ONU în 2001, Misiunea de Asistenţă de Securitate Internaţională (ISAF) este sub conducerea NATO începând cu august 2003. ISAF cuprinde peste 130 000 de soldaţi din 48 de ţări diferite dislocaţi pe tot teritoriul Afganistanului. Misiunea ISAF-ului este de a extinde autoritatea guvernului central afgan pentru a crea un mediu propice pentru funcţionarea instituţiilor democratice, precum şi instituirea statului de drept în Afganistan.

O componentă majoră a acestei misiuni este stabilirea Forţelor Naţionale de Securitate profesionale a Afganistanului care ar permite afganilor să îşi asume responsabilitatea pentru securitatea ţării lor. Mai multe progrese au fost deja realizate. De la o forţă inexistentă în 2003, armata afgană cuprinde în prezent aproximativ 119 400 soldaţi, şi a început să deţină conducerea în cele mai multe operaţiuni.

În plus, ISAF este de asemenea implicată direct în facilitarea dezvoltării şi reconstrucţia Afganistanului cu 26 Echipele Locale de Reconstrucţie (PRT-uri), care sunt angajate în identificarea nevoilor de reconstrucţie şi sprijinirea activităţilor de asistenţă umanitară în întreaga ţară.

Vezi Plasamentul operaţiunii

NATO în Libia

În urma revolutei populare împotriva regimului Gaddafi, în Benghazi, Libia, la 17 februarie 2011, Consiliul de Securitate, Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), a adoptat Rezoluţia 1970, care instituie un embargo asupra armelor, îngheaţă bunurile personale ale (foştilor acum), lideri libieni şi impune o interdicţie de călătorie asupra cifrelor seniorilor. Deoarece tensiunile au continuat, acesta a adoptat Rezoluţia 1973 la 17 martie autorizând ţările membre şi organizaţiile regionale să ia „toate măsurile necesare”, printre altele, protejarea civililor şi autorizând o zonă fără zbor.

În martie 2011, aliaţii NATO au decis să ia toate acţiunile militare în ceea ce priveşte Libia, sub mandat ONU, cu Operaţiunea Unified Protector. Pentru punerea în aplicare a embargoului asupra armelor, nave de război, aeronave NATO patrulează apropierile de apele teritoriale libiene. Pentru protejarea civililor şi zonelor populate, NATO desfăşoară operaţiuni de recunoaştere, supraveghere şi de colectare a informaţiilor privind identificarea forţelor ce prezintă o ameninţare la adresa poporului libian. Activele NATO aeriene şi maritime pot angaja apoi ţinte militare pe teren, pe mare sau aer.

Pe 31 octombrie, şapte luni după ce s-a început, operaţiunea militară NATO în Libia a fost încheiată.

Mai multe despre NATO in Libia

Monitorizarea Mării Mediterane

Operaţiunile NATO nu se limitează doar la zonele de conflict. În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, NATO a început imediat să ia măsuri pentru a extinde opţiunile disponibile pentru a contracara ameninţarea terorismului internaţional. Odată cu lansarea de supraveghere maritimă, Active Endeavour, în octombrie 2001, NATO a adăugat o nouă dimensiune pentru lupta globală împotriva terorismului.

Condusă de forţele navale NATO, Operaţiunea Active Endeavour este axată pe detectarea şi descurajarea activităţii teroriste în Marea Mediterană.

Din aprilie 2003, NATO a îmbarcat sistematic nave suspecte. Aceste arestări au loc cu respectarea căpitanilor navelor şi a steagului statelor, în conformitate cu dreptul internaţional. Prezenţa sporită a NATO în aceste ape au adus beneficii transportului maritim a navelor ce călătoresc prin Strâmtori prin îmbunătăţirea percepţiilor de securitate. Mai general, operaţiunea s-a dovedit a fi un instrument eficient, atât în protejarea unei regiuni maritime strategice, cât şi în combaterea terorismului pe şi din largul mărilor. În plus, experienţa şi parteneriatele dezvoltate prin intermediul Operaţiunii Active Endeavour au îmbunătăţit considerabil capacităţile NATO în acest din ce în ce mai vital aspect de operaţiuni.

Mai Multe despre Operatiunea Active Endeavour

În timp ce Afganistanul rămâne teatrul de operaţiune primar a NATO, Alianţa nu a diminuat din angajamentele sale, în special în Balcani. Astăzi, aproximativ 10 000 de trupele aliate operează în Balcani, ca parte a Forţei NATO în Kosovo (KFOR).

Angajându-se în Kosovo pentru prima dată în iunie 1999 pentru a pune capăt violenţelor la scară largă şi pentru a opri dezastrul umanitar, trupele KFOR continuă să aibă o prezenţă puternică pe întreg teritoriul Kosovo, menţinând pacea care a fost impusă de către NATO aproape un deceniu în urmă.

În urma declaraţiei de independenţă a Kosovo din februarie 2008, NATO a convenit că va continua să-şi menţină prezenţa în baza Rezoluţiei Consiliului de Securitate a ONU nr. 1244. În iunie 2008, Alianţa a decis să îşi asume responsabilitatea pentru supervizarea dizolvării Corpului de Protecţie a Kosovo şi pentru a ajuta la crearea unei Forţe de Securitate profesionale a Kosovo.

Vezi Placemat-ul operaţiunii

Bazându-se pe misiunile contra-piraterie realizate anterior de NATO (Operation Allied Provider şi Operation Allied Protector), Operaţiunea Ocean Shield se concentrează pe operaţii contra-piraterie pe mare în regiunea Cornului Africii. Aprobată la 17 august 2009 de către Consiliul Atlanticului de Nord, această operaţiune are rolul de a contribui la eforturile internaţionale de combatere a pirateriei în regiune. Operaţiunea oferă, de asemenea, asistenţă în dezvoltarea capacităţilor de combatere a pirateriei pentru statele din regiune care solicită acest lucru. Misiunea Contra-pirateriei în regiunea Cornului Africii

La Summit-ul de la Istambul din iunie 2004, Aliaţii au acceptat să facă parte din efortul internaţional de a ajuta Irakul să-şi stabilească forţe de securitate eficiente şi responsabile. Rezultatul a fost crearea Misiunea NATO de Instruire în Irak (NTM-I).

NTM-I oferă formare, consiliere şi sprijin în diferite domenii. Toate ţările membre NATO contribuie la efortul de instruire, fie în interiorul sau în afara Irakului, prin contribuţii financiare sau prin donaţii de echipament. Pentru a întări această iniţiativă, NATO lucrează cu guvernul irakian pentru a crea un cadru de cooperare structurată şi pentru a dezvolta o relaţie pe termen lung dintre NATO şi Irak.

Pentru mai multe detalii vizitează pagina wb The NATO Training Mission in Iraq

După ce eforturile diplomatice nu a reuşit să pună capăt conflictului din Bosnia şi Herzegovina, comunitatea internaţională a solicitat Alianţei de a acţiona.

În august 1995, NATO a lansat Operaţiunea Deliberate Force pentru a pune capăt violenţelor sârbe conduse în Bosnia şi Herţegovina. Această campanie aeriană de succes a pavat drumul spre semnarea Acordului de Pace Dayton în decembrie 1995.

Pentru a sprijini punerea în aplicare a acestui acord de pace, NATO a dislocat imediat sub mandat ONU, Forţa de Implementare (IFOR), care cuprindea aproximativ 60.000 de militari. Această operaţiune a fost urmată în decembrie 1996 de dislocarea a 32 000 trupe de stabilizare (SFOR), care au menţinut un mediu sigur în Bosnia şi Herţegovina până când mandatul a fost predat Uniunii Europene (UE) în decembrie 2004.

Aceste primele trei operaţiuni în sprijinul păcii de succes au demonstrat disponibilitatea NATO de a acţiona decisiv atunci când este solicitată de comunitatea internaţională. Ce a urmat a fost o perioadă de activitate operaţională fără precedent pentru Alianţă.

• NATO în Bosnia şi Herţegovina (1995-2004)
• NATO în fosta Republică Iugoslavă Macedonia (2001-2003)
• Operaţiunea de asistenţă după cutremur în Pakistan (2005-2006)
• Contra-piraterie în Golful Eden şi în regiunea Cornului Africii (2008-2009)
• Sursa: Traducere si adaptare de pe site-ul oficial al NATO