Istoric

Relaţiile NATO-Ucraina au început să se dezvolte la scurt timp după ce ţara şi-a dobândit independenţa în 1991. Ucraina a aderat imediat la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică (NACC) şi a devenit participant activ. S-a alăturat programului Parteneriatului pentru pace în 1994 şi s-a aflat printre membrii fondatori ai Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, cel care înlocuise NACC în mai 1997. Când Preşedintele Kucima a vizitat NATO la 1 iunie 1995, a semnalat dorinţa ţării sale de a actualiza relaţiile NATO-Ucraina la un nou nivel. Trei luni mai târziu, la 14 septembrie 1995, Ministrul de externe Udovenco a vizitat NATO pentru a accepta oficial Programul pentru Parteneriat individual ucrainean al PfP şi pentru a purta convorbiri cu Consiliul Nord-Atlantic în chestiuni legate de securitatea europeană. A fost emisă o declaraţie comună de presă care descria principiile generale ale relaţiilor NATO-Ucraina în contextul Parteneriatului pentru Pace şi în alte domenii.

Ucraina a adus contribuţii semnificative la activităţile internaţionale de menţinere a păcii. A contribuit cu un batalion de infanterie de 550 de oameni la Forţele de implementare aflate sub conducerea NATO (IFOR) din Bosnia, după încheierea Acordului de pace de la Dayton. În mod similar, a participat la Forţele de stabilizare (SFOR) care au înlocuit IFOR, contribuind cu un batalion de infanterie mecanizată şi cu un escadron de elicoptere, cuprinzând aproximativ 400 de oameni.

Semnarea la Madrid, în 1997, a Cartei asupra unui Parteneriat distinctiv a trecut cooperarea dintre NATO şi Ucraina pe un alt plan şi a recunoscut oficial importanţa unei Ucraine independente, stabile şi democratice pentru întreaga Europă. Carta urmează strategia declarată a Ucrainei de a-şi accelera integrarea în structurile europene şi transatlantice. Aceasta reprezintă baza pe care NATO şi Ucraina sunt de acord să se consulte în contextul securităţii şi stabilităţii Euro-Atlantice şi în domenii precum prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, susţinerea păcii şi operaţiunile umanitare. În decembrie 1997 a fost încheiat un Memorandum de înţelegere asupra planificării în caz de urgenţă civilă, care asigura cooperarea în acest domeniu.

Consultările şi cooperarea au loc, prin intermediul seminarelor comune şi întrunirilor grupurilor comune de lucru, în multe domenii diferite, care includ relaţiile civilo-militare; controlul democratic al forţelor armate şi reforma ucraineană în apărare; conceptele de planificare a apărării, stabilire a bugetului, de politică, strategie şi securitate naţională; restructurarea apărării; interoperabilitatea şi cooperarea militară NATO-Ucraina; instrucţia şi exerciţiile militare; aspectele economice ale securităţii; chestiunile ştiinţifice şi tehnologice; chestiunile privitoare la securitatea mediului, inclusiv siguranţa nucleară; cercetarea şi dezvoltarea aerospaţială; şi coordonarea civilă şi militară a controlului şi gestionării traficului aerian. A fost înfiinţat un Grup reunit de lucru NATO-Ucraina (JWG) pentru Reforma apărării, în scopul de a se intensifica eforturile depuse în acest domeniu.

Alte domenii puternice de cooperare sunt: cel ştiinţific, în care NATO a sprijinit comunitatea ştiinţifică ucraineană prin subvenţii; aspectele economice ale securităţii; şi instructajul. În acest ultim context, NATO a lansat un program de predare a limbilor străine pentru maxim 100 de ofiţeri militari ucraineni. Centrul NATO pentru informare şi documentare, inaugurat de Secretarul General al NATO în mai 1997, a devenit un punct central al activităţilor de informare în scopul explicării beneficiilor Parteneriatului distinctiv cu NATO pentru publicul ucrainean. Centrul este primul de acest fel care a fost deschis într-o ţară Parteneră a NATO. De la inaugurarea sa, centrul a avut un rol important în explicarea politicilor Alianţei şi în evitarea percepţiilor eronate.

Comisia NATO-Ucraina

Consiliul Nord-Atlantic se întâlneşte periodic cu reprezentanţi ucraineni, de regulă nu mai puţin de două ori pe an, în forumul stabilit de către Cartă, numit Comisia NATO-Ucraina. Rolul Comisiei este de a evalua implementarea Cartei şi de a discuta modalităţi de îmbunătăţire sau de dezvoltare a cooperării. Anul 2008 a adus o serie de dezvoltări semnificative în planul relaţiei NATO-Ucraina prin perspectiva de aderare deschisă Ucrainei şi Georgiei la Summitul NATO de la Bucureşti şi trecerea la o etapă calitativă nouă în relaţia cu Alianţa, în urma deciziei Ministerialei NATO din decembrie de folosire a cooperării în cadrul Comisiei NATO-Ucraina (NUC), respectiv Comisiei NATO-Georgia (NGC) pentru maximizarea asistenţei aliate şi sprijinirea procesului de pregătire în perspectiva aderării.

În acest context, în linie cu deciziile ministerialei NATO din decembrie 2008, dialogul NATO-Ucraina a abordat în cursul anului 2009, subiecte centrale de interes precum: amendarea Cartei pentru un Parteneriat Distinctiv NATO-Ucraina (Madrid, 1997), pentru a reflecta deciziile Summitului de la Bucureşti şi rolul central al NUC în supervizarea procesului demarat la Bucureşti; Programul Naţional Anual; consolidarea Biroului de Legătură şi a Centrului de Documentare şi Informare NATO de la Kiev.

Cooperarea practică se derulează prin intermediul Grupului de Lucru Comun privind Reforma Apărării (JWGDR), sub egida căruia au fost lansate o serie de proiecte menite să sprijine reforma sectorului de apărare şi securitate.

SURSA: Traducere si adaptare de pe site-ul oficial al NATO