Parteneriate si relații cu părți terțe

9 February 2015

Parteneriate si relații cu părți terțe

Scopuri şi obiective
Parteneriatul pentru Pace (PfP) este o iniţiativă majoră introdusă de NATO la Întâlnirea la Nivel Înalt a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la Bruxelles în ianuarie 1994. Scopul Parteneriatului este acela de a întări stabilitatea şi securitatea din întreaga Europă. Invitaţia la Parteneriatul pentru Pace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantic (NACC), precum şi altor state prezente la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), care sunt capabile şi îşi doresc să participe la acest program.

Cele 22 de ţări participante în prezent la PfP formează un grup divers din punct de vedere geografic, care include state din Europa de Vest, foste republici sovietice din Caucaz, Asia Centrală şi din alte regiuni, precum şi ţări care aspiră la obţinerea statutului de membru al Alianţei:

 

Azerbai Azerbaijan (4.05.1994)
Georgia Belarus (11.01.1995)
Georgia Georgia (23.03.1994)
Kazahstan Kazahstan (27.05.1994)
Kyrgyzstan Kirghistan(1.06.1994)
Moldova Moldova (16.03.1994)
Rusia Rusia (22.06.1994)
Tajikistan Tadjikistan (20.02.2002)
Turkmenistan Turkmenistan (10.05.1994)
UcrainaUcraina (8.02.1994)
Bosnia Bosnia (14.12. 2006)
Macedonia FRI Macedonia (15.11.1995)
Montenegro Montenegro (14.12. 2006)
Serbia Serbia (14.12.2006)
Membrii UE:
Austria Austria(10.02.1995)
Finlanda Finlanda (1.12.1999)
MaltaMalta (26.04.1995- 27.10.1996; 3.04. 2008)
BosniaSuedia (9.05.1994)

Alte țări:
Elveția Elveţia (11.12.1996)

 

Activităţile pe care şi le asumă fiecare Partener se bazează pe Programe Individuale de Parteneriat care sunt elaborate în comun. Programul PfP se axează pe cooperarea în probleme de apărare, dar depăşeşte cadrul dialogului şi cooperării, în scopul consolidării unui parteneriat real între fiecare ţară Parteneră şi NATO. Cu timpul a devenit o caracteristică permanentă şi importantă în arhitectura securităţii europene şi ajută la extinderea şi intensificarea cooperării politice şi militare din întreaga Europă. Programul susţine creşterea stabilităţii, diminuarea ameninţărilor la adresa păcii şi constituirea unor relaţii mai strânse de securitate, bazate pe cooperarea practică şi pe angajamentul faţă de principiile democratice, susţinute de Alianţă. În acord cu Documentul Cadru al PfP, emis de către şefii de stat şi de guvern odată cu Documentul Invitaţie la PfP, NATO îşi asumă rolul de a se consulta cu fiecare Partener activ, în cazul în care acesta percepe o ameninţare directă la integritatea sa teritorială, independenţa politică sau securitatea sa.

Toţi membrii PfP sunt totodată membri în Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), care asigură cadrul general al cooperării dintre NATO şi ţările Partenere. Cu toate acestea, Parteneriatul pentru Pace îşi păstrează propria identitate separată în cadrul oferit de către EAPC şi îşi menţine propriile elemente şi proceduri de bază. Acesta este fondat pe o relaţie bilaterală între NATO şi fiecare din ţările PfP.

Documentul Cadru include sarcini specifice pe care fiecare participant trebuie să şi le asume în cooperarea cu NATO în vederea îndeplinirii obiectivelor întregului program. Acestea sunt următoarele:

  • să faciliteze transparenţa în procesul de planificare a apărării naţionale şi a bugetului;
  • să asigure controlul democratic al forţelor de apărare;
  •  să-şi menţină capacitatea şi disponibilitatea de a contribui la operaţiunile întreprinse sub autoritatea Naţiunilor Unite şi/sau responsabilitatea OSCE;
  • să dezvolte relaţii militare cooperante cu NATO, în scopul planificării, instrucţiei şi exerciţiilor comune, pentru a întări capacitatea participanţilor la PfP de a desfăşura misiuni de menţinere a păcii, precum cele de căutare şi salvare, operaţiuni umanitare şi altele asupra cărora se va conveni ulterior;
  • să dezvolte, pe termen lung, forţe mai bine pregătite, capabile să opereze alături de cele aparţinând membrilor Alianţei Nord Atlantice.Documentul Cadru mai menţionează că participarea activă la Parteneriatul pentru Pace va juca un rol important în procesul continuu al includerii de noi membri în NATO.

 

Proceduri şi structuri
Orice ţară care doreşte să se alăture Parteneriatului pentru Pace este mai întâi invitată să semneze Documentul Cadru. Pe lângă descrierea obiectivelor Parteneriatului, acesta expune şi principiile de bază pe care s-a fondat PfP. În virtutea semnăturii lor, ţările îşi reiterează angajamentul politic faţă de păstrarea societăţilor democratice şi faţă de menţinerea principiilor dreptului internaţional. Acestea îşi reafirmă angajamentul de a-şi îndeplini, cu bună credinţă, obligaţiile din Carta Naţiunilor Unite şi principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului; de a se abţine de la ameninţarea sau folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei politice ale oricărui stat; de a respecta graniţele existente; şi de a rezolva disputele prin mijloace paşnice. De asemenea, ţările îşi reafirmă angajamentul faţă de Actul Final de la Helsinki, faţă de toate documentele ulterioare ale CSCE/OSCE şi faţă de îndeplinirea angajamentelor şi obligaţiilor pe care şi le-au asumat în domeniul dezarmării şi controlului armamentului.

După semnarea Documentului Cadru, următoarea etapă a procedurii este ca fiecare Partener să trimită un Document de Prezentare la NATO. Acest document indică etapele care vor fi urmate pentru a îndeplini obiectivele politice ale Parteneriatului, resursele militare şi de alt fel pe care Partenerul intenţionează să le pună la dispoziţie în scopuri de Parteneriat şi domeniile specifice de cooperare pe care Partenerul doreşte să le urmeze alături de NATO.

Pe baza declaraţiilor făcute în Documentul de Prezentare şi a propunerilor suplimentare din partea NATO şi a fiecărei ţări Partenere, se elaborează şi se aprobă de comun acord un Program Individual de Parteneriat (IPP). Acest program se întinde pe o perioadă de doi ani. IPP conţine declaraţii asupra scopurilor politice ale Partenerului la PfP, resurselor militare şi de alt fel care vor fi puse la dispoziţie pentru nevoile PfP, obiectivelor generale de cooperare între statul partener şi Alianţă în diferite domenii de cooperare şi asupra activităţilor specifice care trebuie implementate în fiecare din ariile de cooperare în PfP. Selectarea activităţilor este făcută separat de fiecare Partener, pe baza cerinţelor şi priorităţilor individuale, dintr-o listă de activităţi inclusă în Programul de Lucru al Parteneriatului. Acest principiu de auto-diferenţiere este un aspect important al PfP, care recunoaşte faptul că necesităţile şi situaţiile particulare fiecărei ţări variază şi că fiecare dintre acestea trebuie să identifice formele de activitate şi cooperare care se potrivesc cel mai bine nevoilor sale. Programul de lucru conţine o descriere largă a diferitelor domenii posibile de cooperare şi o listă de activităţi disponibile fiecărui domeniu. PWP, asemenea fiecărui IPP, se desfăşoară pe o perioadă de doi ani şi este revizuit anual. Statele Partenere sunt implicate total în pregătirea acestui program.

 

Domenii de cooperare
Cooperarea îmbunătăţită a PfP acoperă un spectru larg de posibilităţi, atât în domeniul militar, cât şi în aria militară mai largă legată de apărare, nefiind însă limitată la domeniul militar.

Domeniile de cooperare sunt:

  1. chestiuni legate de apărarea antiaeriană;
  2. controlul/gestionarea spaţiului aerian;
  3. consultaţii, comandă şi control, incluzând sistemele informaţionale şi de comunicaţii, sistemele de navigaţie şi identificare, aspecte de interoperabilitate, proceduri şi terminologie;
  4. planificări pentru operaţiuni civile de urgenţă;
  5. managementul crizelor;
  6. controlul democratic al forţelor şi structurilor de apărare;
  7.  planificarea, stabilirea bugetelor şi gestionarea resurselor de apărare;
  8. planificarea, organizarea şi gestionarea programelor de achiziţii pentru apărarea naţională şi cooperarea internaţională în domeniul armamentelor;
  9. politica şi strategia de apărare;
  10.  planificarea, organizarea şi gestionarea programelor naţionale de cercetare şi tehnologie pentru apărare;
  11.  geografie militară;
  12.  acţiunea umanitară globală de luptă împotriva minelor;
  13.  instruirea lingvistică;
  14.  logistica de consum;
  15.  servicii medicale;
  16.  suport meteorologic pentru forţele NATO/Partenere;
  17.  infrastructura militară;
  18.  apărarea şi protecţia NBC;
  19.  aspecte conceptuale, operaţionale şi de planificare ale menţinerii păcii;
  20.  arme de calibru mic şi uşoare;
  21.  aspecte operaţionale, materiale şi administrative ale standardizării;
  22.  exerciţii militare şi activităţi de instrucţie colaterale;
  23. instrucţie, formare şi doctrină militară.

 

Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru pace (PMSC/PfP)
Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru pace este organismul fundamental de lucru responsabil cu problemele PfP. Acesta se întruneşte în configuraţii diferite, fie numai cu Aliaţii, fie cu Aliaţii şi cu Partenerii. Principala responsabilitate a PMSC include acordarea de consiliere Consiliului Nord-Atlantic referitor la problemele PfP.

 

Celula de coordonare a Parteneriatului (PCC)
Plasat sub autoritatea Consiliului Nord-Atlantic aceasta îşi execută activităţile sub directa autoritate a celor doi comandanţi strategici ai NATO. Sarcina PCC este aceea de a coordona activităţile militare reunite din cadrul PfP şi de a realiza planificarea militară necesară.

SURSA: Traducere si adaptare de pe site-ul oficial al NATO

Leave A Reply